DOLOMÍTĂ s.f. Mineral alcătuit din carbonat de calciu și de magneziu, care intră în constituția unor mari masive muntoase; (p. ext.) rocă calcaroasă care conține magneziu. [Var. dolomit s.n. / < fr. dolomite, cf. Dolomieu – mineralog francez]. Vezi definitia »

LIGÚLĂ s.f. Formație apendiculară care se observă la frunzele gramineelor între limb și teacă. [< fr. ligule, cf. lat. ligula – limbuță]. Vezi definitia »

șuleáucă, s.f. (reg.) înșelătorie, înșelăciune; șiretlic, vicleșug. Vezi definitia »

TRÓMBĂ, trombe, s. f. 1. Coloană înaltă de apă de formă conică, ridicată de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu mare iuțeală în jurul ei însăși. ♦ Vânt în formă de vârtej cu axă verticală sau puțin înclinată și cu o mare viteză; p. ext. coloană de fum, de praf etc. ridicată de un vânt puternic; vârtej. 2. Tub prin care se face ventilația în încăperile de jos ale unui vapor. – Din fr. trombe. Vezi definitia »

-LÁNĂ Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) lână”. [< it., fr. lani-, cf. lat. lana]. Vezi definitia »