OPOZIȚIONÁL, -Ă, opoziționali, -e, adj. De opoziție. ◊ Propoziție circumstanțială opozițională = propoziție subordonată care se opune conținutului regentei prin întregul ei conținut sau numai printr-o parte a lui (predicat, complement etc.). [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -al. Vezi definitia »

UZUÁL, -Ă adj. Care se folosește obișnuit, în mod curent. ♦ Care este în uz; frecvent. [Pron. -zu-al. / cf. fr. usuel, it. usuale, lat. usualis < usus – uz]. Vezi definitia »

PERICORTICÁL, -Ă adj. 1. situat în jurul învelișului exterior al unui organ animal sau vegetal. 2. din jurul scoarței cerebrale. (< fr. péricortical) Vezi definitia »

VOCÁL, -Ă adj. Referitor la voce, în legătură cu vocea, care produce vocea. ♦ (Despre muzică) Care se cântă cu vocea. [< fr. vocal, cf. lat. vocalis < vox – voce]. Vezi definitia »

HIDROCEFÁL, -Ă, hidrocefali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidrocefalie. – Din fr. hydrocéphale. Vezi definitia »