gorgán (gorgáne), s. n. – 1. Movilă înălțată deasupra unui mormînt străvechi. – 2. Movilă. Cuvînt oriental, provenind din per. gorkhânah „monument funerar” (Miklosich, Fremdw., 103), intrat în rom. prin tc. kurgan (Șeineanu, II, 191; Iordan, BF, I, 130; Bogrea, Dacor., III, 460), sau prin sl. (rus. korgan, Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 282; DAR, cf. rut., pol. kurhan). Vezi definitia »

PRETORIÁN, -Ă adj. Care ține de pretor, al pretorului (1). ♦ Gardă pretoriană = corp de soldați care formau garda pretorului în vechea Romă, și, mai târziu, garda personală a împăraților romani. // s.m. Soldat din garda pretoriană. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. prétorien, lat. praetorianus]. Vezi definitia »

DACIÁN, -Ă, dacieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Al treilea etaj al pliocenului din sud-estul Europei, caracterizat prin anumite specii de lamelibranhiate, gasteropode și mamifere, precum și printr-un complex de nisipuri, argile, gresii etc., conținând zăcăminte bogate de petrol și de lignit. 2. Adj. Care aparține dacianului (1), privitor la dacian. [Pr.: -ci-an] – Din fr. dacien. Vezi definitia »

tufeán, tuféni, s.m. (reg.) copil nelegitim. Vezi definitia »

BÓȚMAN s.m. (Mar.) Șef de echipaj; cel mai mare în grad dintre marinarii de la bord pe o navă de comerț. [< rus. boțman]. Vezi definitia »