HORN, hornuri, s. n. 1. Parte a coșului de fum la o casă, constituită din canalul îngropat în zidărie (și din porțiunea ieșită în afară prin acoperiș); p. ext. întregul coș de fum al unei case. 2. Partea de deasupra vetrei țărănești prin care trece fumul în pod sau direct afară; coș (la clădiri). 3. (Alpinism) Spațiu îngust dintre doi pereți de stâncă paraleli și înalți. 4. (Geol.) Relief cu aspect de piramidă triunghiulară caracteristic regiunilor alpine, care se formează în urma intersectării pereților circurilor glaciare. – Din ucr. horn. Vezi definitia »

CONCÉRN, concerne, s. n. Organizație complexă care reunește întreprinderi economice legate între ele prin activitatea lor, întreprinderile rămânând formal independente. – Din engl. concern. Vezi definitia »

STERN, sternuri, s. n. Os lung și plat așezat în mijlocul părții anterioare a toracelui, de care sunt prinse coastele și cele două clavicule. – Din fr. sternum. Cf. lat. sternum. Vezi definitia »

PREMODÉRN, -Ă, premoderni, -e, adj. Care precedă epoca modernă. – Pre¹- + modern. Vezi definitia »

corn de mancat Vezi definitia »