Definita cuvantului etic
ÉTIC, -Ă I. adj. referitor la etică; moral. II. s. f. 1. disciplină filozofică, studiul aspectelor teoretice și practice ale moralei; teoria filozofică a moralei. 2. ansamblul normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei anumite clase sau societăți. (< fr. éthique, lat. ethicus, gr. ethikos)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu etic
nemójic, -ă, adj. (reg.) care nu este în stare sau nu este vrednic să facă ceva. Vezi definitia »
poliuretánic (-li-u-) adj. m., pl. poliuretánici; f. poliuretánică, pl. poliuretánice Vezi definitia »
FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. – Din fr. fanatique, lat. fanaticus. Vezi definitia »
ANÉMIC, -Ă, anemici, -e, adj. (Adesea fig.) Care suferă de anemie. – Fr. anémique. Vezi definitia »
CARICATURÍSTIC, -Ă, caricaturistici, -ce, adj. 1. Care exagerează unele trăsături, îndeosebi negative, ale unei persoane, ale unei situații, cu intenție satirică sau umoristică. 2. Propriu caricaturii. – Caricaturist + suf. -ic. Vezi definitia »