Definita cuvantului etic
ÉTIC, -Ă I. adj. referitor la etică; moral. II. s. f. 1. disciplină filozofică, studiul aspectelor teoretice și practice ale moralei; teoria filozofică a moralei. 2. ansamblul normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei anumite clase sau societăți. (< fr. éthique, lat. ethicus, gr. ethikos)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu etic
GLÉIC, -Ă adj. De natura gleiului. [Cf. fr. glaiseux]. Vezi definitia »
ACLÍNIC, -Ă, aclinici, -ce, adj. (Despre o regiune) Lipsită de câmp magnetic. – Din fr. aclinique. Vezi definitia »
ERPETOLÓGIC, -Ă, erpetologici, -ce, adj. Care aparține erpetologiei, referitor la erpetologie. – Din fr. erpétologique. Vezi definitia »
ELÉCTRIC, -Ă, electrici, -ce, adj. Care aparține electricității, privitor la electricitate, care produce sau are energie legată de prezența electricității. ◊ (Adverbial) Aparat care funcționează electric. ◊ Energie electrică = energie proprie câmpurilor electrice, cantitate de electricitate; (impr.) electricitate (1). Lumină electrică (și substantivat, f.) = sistem de iluminație în care sursele de lumină sunt alimentate cu energie electrică. – Din fr. électrique. Vezi definitia »
PROLÉPTIC, -Ă, proleptici, -ce, adj. Referitor la prolepsă, de prolepsă. – Din fr. proleptique. Vezi definitia »