privighitoríe, privighitoríi, s.f. 1. (înv.) funcția, sarcina de privighetor, paznic, strajă, străjer, supraveghetor. 2. (reg.) subprefectură. Vezi definitia »

ERÚPȚIE s. f. 1. ieșire bruscă și violentă din pământ a unui gaz, a țițeiului, a lavei etc. ♦ ~ vulcanică = ansamblul fenomenelor legate de migrarea magmei și de revărsarea ei sub formă de lavă; vulcanism. 2. ~ solară = creștere bruscă a strălucirii unei regiuni a cromosferei. 3. apariție pe piele a unor pete roșii sau a unor bășicuțe în cazul unor boli. (< fr. éruption, lat. eruptio) Vezi definitia »

ZOANTROPÍE s. f. Formă de delir în care bolnavul se crede animal. [Pr.: zo-an-] – Din fr. zoanthropie. Vezi definitia »

SIMPATOLOGÍE s. f. studiul reacțiilor simpatice fiziologice sau patologice. (< fr. sympathologie) Vezi definitia »

ECONOMETRÍE s.f. Tehnica studierii fenomenelor și a proceselor economice pe baza analizei matematice a datelor statistice. [Gen. -iei. / < fr. économétrie]. Vezi definitia »