MÁXIM², -Ă, maximi, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care are cea mai mare dimensiune, durată, intensitate etc.; foarte mare; maximal. 2. S. f. Cea mai mare valoare pe care o poate avea, într-un anumit interval, o funcție sau o cantitate variabilă. ♦ Centru de înaltă presiune atmosferică. – Din lat. maximus, fr. maxime, maxima. Vezi definitia »

REVERENDÍSIM s. m. titlu onorific rezervat prelaților. (< lat. reverendissimus) Vezi definitia »

PROZENCHÍM s. n. țesut vegetal, din celule alungite, care rezultă din împletirea hifelor miceliene. (< fr. prosenchyme) Vezi definitia »

nóstim (nóstimă), adj. – Prețios, drăguț, frumușel. – Mr. nostim. Ngr. νόστιμος (Cihac, II, 679; Gáldi 215). – Der. nostimadă, s. f. (drăgălășenie; glumă); din ngr. νοστιμάδα, mr. nostimadă. Vezi definitia »

GENERALÍSIM s. m. comandant suprem al armatei. (< fr. généralissime, it. generalissimo) Vezi definitia »