CONTAMINÁȚIE s. f. 1. contaminare. 2. procedeu folosit de scriitorii latini constând în amestecarea subiectelor mai multor comedii grecești pentru a alcătui una latinească. 3. (lingv.) încrucișare între două limbi. ◊ modificare a formei unui cuvânt sau a unei construcții gramaticale prin încrucișarea lor cu alte cuvinte ori construcții asemănătoare ca sens. ◊ influență reciprocă între elemente folclorice. (< fr. contamination, lat. contaminatio) Vezi definitia »

OXIDIMETRÍE s. f. metodă de analiză chimică cantitativă a substanțelor, bazată pe oxidare. (< fr. oxydimétrie) Vezi definitia »

SUSTENTÁȚIE, sustentații, s. f. Proprietatea unui corp de a se menține la un anumit nivel în masa unui fluid prin mijloace adecvate. – Din fr. sustentation. Vezi definitia »

STOMATOLALÍE s.f. Defect datorită căruia bolnavul nu poate pronunța vocale nazale. [Gen. -iei. / < fr. stomatolalie, cf. gr. stoma – gură, lalein – a vorbi]. Vezi definitia »

imprésie, impresii s. f. 1. v. impresar 2. (la pl.) nazuri, aere, figuri. Vezi definitia »