ZOVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă. Vezi definitia »

SÁTIRĂ / SATÍRĂ s. f. 1. (la greci și la romani) poem dramatic și didactic în care se biciuiau moravurile și ale cărei personaje reprezentau satiri. 2. poezie lirică în care sunt ridiculizate și biciuite anumite defecte, moravuri etc. din societate. ♦ scriere, cuvântare etc. cu caracter de critică biciuitoare. (< fr. satire, lat. satira) Vezi definitia »

stirigoáică, stirigoáice, s.f. (reg.) plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori de culoare purpurie-închisă, care crește prin fânețe și prin păduri; iarbă-șerpească, spânz-negru. Vezi definitia »

TÍHNĂ, tihne, s. f. Liniște deplină, pace, tihnire; viață liniștită, lipsită de griji; odihnă, repaus. ♦ (Înv.) Mulțumire, satisfacție. [Var.: (pop.) tícnă s. f.] – Din tihni (derivat regresiv). Vezi definitia »

ANTONOMÁZĂ s. f. figură retorică constând în folosirea unui nume comun în locul unuia propriu și invers; antonomasie. (< fr. antonomase) Vezi definitia »