TOROÍD s. n. 1. suprafață prin rotirea unei curbe în jurul unei axe din planul ei și care o intersectează. ◊ curbă paralelă asociată unei elipse. 2. corp solid mărginit de un toroid (1): tor¹ (1). (< fr. toroïde, germ. Toroid) Vezi definitia »

SOLENOÍD s. m. bobină cilindrică cu spirale în formă de cercuri dispuse în plane perpendiculare față de axa de simetrie, înfășurate după o elice cu pasul constant și străbătute de un curent electric care creează în jurul lor un câmp magnetic uniform. (< fr. solénoïde) Vezi definitia »

ETMOÍD s.n. (Anat.) Os al craniului străpuns de două orificii, care formează peretele nărilor. [Pron. -mo-id. / < fr. ethmoïde, cf. gr. ethmos – ciur, eidos – aspect]. Vezi definitia »

FITONCÍD s. n. antibiotic din plante cu acțiune bactericidă și bacteriostatică. (< fr. phytoncide) Vezi definitia »

MIXOPLOÍD, -Ă adj. (despre celule) care prezintă mixoploidie. (< fr. mixoploïde) Vezi definitia »