conobélie, conobélii, s.f. (reg.) lucru de nimic, bagatelă. Vezi definitia »

HELIOTIPÍE s. f. reproducere tipografică cu substanțe coloidale expuse la acțiunea luminii solare. (< fr. héliotypie) Vezi definitia »

NEGÁȚIE s. f. 1. negare. ◊ judecată, propoziție care neagă ceva. ◊ semn grafic care arată o negație (în logică sau matematică). ◊ cuvânt care dă un sens negativ unei propoziții. 2. categorie a dialecticii care reflectă trecerea de la o calitate la alta, înlăturarea vechiului și afirmarea noului, unitatea dintre continuu și discontinuu în procesul dezvoltării. ♦ negarea ĩ = principiu fundamental al dialecticii potrivit căruia dezvoltarea este înțeleasă ca un proces continuu de înnoire, de negare și preluare selectivă a vechiului. 3. anulare a repartizării unui absolvent al învățământului superior în vederea angajării pe alt post. (< fr. negation, lat. negatio) Vezi definitia »

vărăríe s. f., art. vărăría, g.-d. art. vărăríei; pl. vărăríi, art. vărăríile Vezi definitia »

RADIOECOLOGÍE s. f. ramură a ecologiei care studiază influența și circuitul elementelor radioactive în cuprinsul unui ecosistem. (< engl. radioecology) Vezi definitia »