ORTOGRAFÍST, -Ă s. m. f. specialist în ortografie; creator de sistem ortografic. (< ortografie + -ist) Vezi definitia »

POLIȚIST acolist, acvilar, agib, avan, balaban, balaur, berbec, beșliu, boacter, cabă, caraliu, caschetar, cavas, cerber, cloncan, colțan, copoi, coroi, croncan, curcan, erete, ficat de pasăre, gabor, gabor plat, Garcea, gardist, geanabet, geanabez, gonitor, grangur, harcumar, hingher, huidumă, ienicer, inamic, invadator, îngeraș, legist, lingăbar, mamuc, manușu, mascat, nănaș, oagăr, ochist, omuleț, omul negru, organ, pirat, pisar, polent, polițai, polițmaistru, presar, priponar, rechin, scatiu, scutier, sectorist, spurcat, sticlete, șacal, șafăr, șingaliu, șingalo, șoricar, tangaliu, trocar, țager, țifler, umplutură, urât, vardist. Vezi definitia »

CLASTOCÁRST s.n. Procese în forme de relief asemănătoare celor carstice, care iau naștere prin dizolvarea substanțelor solubile ce se găsesc dispersate în diverse roci. [< rus. klastokarst]. Vezi definitia »

onanist sau care se masturbeaza Vezi definitia »

TELEXÍST, -Ă s. m. f. cel care face serviciu la telex. (< fr. télexiste) Vezi definitia »