REZOLÚȚIE, rezoluții, s. f. 1. Hotărâre luată de un colectiv în urma unor dezbateri. 2. Rezolvare pe care cel în drept o dă unei cereri, unui act etc. 3. (Med.)Dispariție a semnelor de boală sau a unui proces patologic. 4. (Jur.) Desființare, cu efect retroactiv, a unui contract, în cazul în care una din obligațiile reciproce, cărora acesta le dă naștere, nu a fost executată. [Var.: rezoluțiúne s. f.] – Din fr. résolution, lat. resolutio, -onis. Vezi definitia »

DEMONSTRÁȚIE s.f. 1. Raționament prin care se probează adevărul unei teoreme, al unei judecăți etc. 2. Manifestare, exteriorizare a unui sentiment, a unei atitudini etc. ♦ Manifestație de masă cu caracter politic. 3. (Mil.) Exercițiu tactic prin care se urmărește înșelarea inamicului. 4. (Lit.) Procedeu de compoziție constând în descrierea unui fapt particular, povestirea unui eveniment etc. [Gen. -iei, var. demonstrațiune s.f. / cf. lat. demonstratio, fr. démonstration]. Vezi definitia »

DUGHÍE, dughii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze alungite și ascuțite la vârf, cu flori dispuse în spice, cultivată ca plantă de nutreț; părâng (Setaria italica). – Et. nec. Vezi definitia »

MÚIE (arg.) gură. (Dicționarul de sinonime al limbii române de Luiza Seche și Mircea Seche) Vezi definitia »

AFABULÁȚIE s. f. (Livresc) Acțiunea unei opere literare. – Fr. affabulation (lat. lit. affabulatio, -onis). Vezi definitia »