HIDROTIMETRÍE s.f. Măsurare a durității unei ape. [Gen. -iei. / < fr. hydrotimétrie, cf. gr. hydor – apă, time – valoare, metron – măsură]. Vezi definitia »

MAGNETIZÁȚIE s. f. mărime vectorială care caracte-rizează starea de polarizare magnetică a corpurilor; intensitate de magnetizare. (< fr. magnétisation) Vezi definitia »

EXERGÍE s. f. (fiz.) parte a energiei care poate fi transformată în orice formă de energie. (< fr. exergie) Vezi definitia »

avlíe (avlíi), s. f. – Ogradă, bătătură (în Banat și Trans. de Vest). Tc. (h)avli, din ngr. αὐλή (Lokotsch 137); cf. sb. (h)avlija. Vezi definitia »

AEROLOGÍE s. f. Ramură a meteorologiei care se ocupă cu studiul proprietăților atmosferei. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérologie. Vezi definitia »