CARBOÍD, carboide, s. n. (Chim.) Nume dat unor compuși organici din asfalturile naturale, din reziduurile de la cracare etc. – Din fr. carboïdes. Vezi definitia »

SOLENOÍD s. m. bobină cilindrică cu spirale în formă de cercuri dispuse în plane perpendiculare față de axa de simetrie, înfășurate după o elice cu pasul constant și străbătute de un curent electric care creează în jurul lor un câmp magnetic uniform. (< fr. solénoïde) Vezi definitia »

CUPROXÍD, cuproxizi, s. m. Oxid de cupru. ♦ Redresor folosit în radio, compus din mai multe discuri de cupru acoperite cu un strat de oxid de cupru. – Din fr. cuproxyde. Vezi definitia »

PENTAPLOÍD, -Ă adj. (despre celule, organisme) cu cinci seturi haploide de cromozomi. (< fr. pentaploïde) Vezi definitia »

SUSPENSOÍD s.n. Soluție coloidală. [Pron. -so-id. / < fr. suspensoïde]. Vezi definitia »