CANÍȚIE s. f. Albire totală sau parțială a părului. – Din fr. canitie, lat. canities. Vezi definitia »

PLATONICHÍE s.f. Afecțiune congenitală constând din turtirea unghiilor (de la picioare). [Gen. -iei. / cf. gr. platys – turtit, onyx – unghie]. Vezi definitia »

BACTERIOTERAPÍE s.f. (Med.) Metodă de tratament care folosește ca medicamente microbi capabili să distrugă germeni patogeni. [< fr. bactériothérapie]. Vezi definitia »

scopoșénie, scopoșénii, s.f. (înv.) țel, țintă, obiectiv. Vezi definitia »

APRAXÍE, apraxii, s. f. (Med.) Lipsă de coordonare în mișcări cauzată de leziuni ale creierului. – Din fr. apraxie. Vezi definitia »