IZOCLÍN, -Ă adj. Cu aceeași înclinație; cu pante egale. // s.f. izoclină – linie care unește punctele de la suprafața Pământului cu aceeași înclinație magnetică. [Var. isoclin, -ă adj., s.f. / < fr. isocline, cf. gr. isos – egal, kline – pantă]. Vezi definitia »

TURCHÍN, -Ă, turchini, -e, adj., s. f. (Rar). Adj. De culoare albastru închis. 2. S. f. Varietate de turcoază. – Din fr. turquin. Vezi definitia »

GENUÍN, -Ă adj. (Liv.) Natural, veritabil, pur. [Pron. -nu-in. / < lat. genuinus]. Vezi definitia »

ASÍN, asini, s. m. Măgar. – Lat. asinus. Vezi definitia »

[in orice caz la sg.! – tavi] soluri acide (de la latinescul acris), care prezintă un orizont de iluviere a argilei, cu un grad scăzut de satura ie în baze (după „Mihai Ielenicz si colaboratori, 1999, Dic ionar de Geofrafie Fizică, Editura Corint, Bucuresti Vezi definitia »