WÓLOF subst. 1. S. m. Membru al unei populații vest-africane care ocupă în special regiunea de coastă a Senegalui (și, parțial, a Gambiei). 2. S. n. Limba vorbită de wolof (1), folosită mai ales ca lingua franca în Senegal. (cf. engl. wolof < wolof wolof) [AHDEL, MW] Vezi definitia »

LIMITRÓF, -Ă adj. (despre un ținut, o țară) care se învecinează cu...; vecin. (< fr. limitrophe) Vezi definitia »

APOSTRÓF s.n. Semn ortografic în formă de virgulă ('), care marchează absența accidentală a unor sunete sau litere. [Pl. -uri. / < fr. apostrophe, cf. lat. apostrophus, gr. apostrophos]. Vezi definitia »

OF, (1) interj., (2) ofuri, s. n. 1. Interj. Exclamație care exprimă: a) durere, amărăciune, regret; deznădejde; necaz, ciudă; b) scârbă, dezgust; c) admirație, entuziasm; d) o dorință, o rugăminte; e) mirare, surprindere. 2. S. n. Oftat, suspin; p. ext. durere, amărăciune, tristețe, mâhnire, regret; suferință; deznădejde. ♦ Dorință neîmplinită. [Var.: oh interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »

DISTRÓF, -Ă adj. (despre plante) care crește în soluri sărace în substanțe nutritive; (despre un mediu de cultură, un sol) lipsit de elemente nutritive. (< fr. dystrophe) Vezi definitia »