CÍNSTE s. f. I. 1. Onestitate, probitate, corectitudine. ◊ Expr. Pe cinstea mea! spune cineva pentru a întări și garanta autenticitatea unei afirmații făcute. 2. Virtute, fidelitate, castitate. II. 1. Respect, stimă, considerație, prețuire. ◊ Loc. adv. Cu cinste = în mod onorabil, după merit. ◊ Expr. A da cinstea pe rușine = a se face de rușine, a se compromite. 2. Onoare, favoare. ◊ Loc. adv. În cinstea (cuiva sau a ceva) = pentru a onora (pe cineva sau ceva), spre lauda sau preamărirea (cuiva sau a ceva). ◊ Expr. A-i face cinste (cuiva) = a servi cuiva spre laudă, a-i face onoare. 3. Ceremonial, paradă, fast. III. (Concr.; pop.) 1. Dar, cadou, plocon. ◊ Loc. adj. Pe cinste = care este foarte bun, foarte frumos; grozav, strașnic. 2. Ospăț, ospătare (în care predomină băutura). ◊ Expr. A face cinste = a oferi cuiva de băut (și de mâncat) într-un local, plătindu-i consumația; a trata, a cinsti. ♦ Băutură alcoolică. – Din sl. čĩștĩ. Vezi definitia »

CASMOFÍTE s. f. pl. plante casmofile. (< fr. chasmophytes) Vezi definitia »

CERTAMÉNTE adv. cu siguranță. (< it. certamente) Vezi definitia »

ACRANIÁTE s.n.pl. Subîncrengătură de animale cordate primitive, lipsite de cap diferențiat; (la sg.) animal din aceasta subîncrengătură. [Sg. acraniat, cf. fr. acraniens < gr. a – fără, kranion – craniu]. Vezi definitia »

PROXIMITÁTE s. f. apropiere imediată (în spațiu, timp, rang). (< fr. proximité, lat. proximitas) Vezi definitia »