NEOPLASTICÍSM s.n. Variantă a abstracționismului, care se caracterizează printr-un geometrism în care liniile și planurile de culoare se întretaie în unghi drept, ca și prin folosirea unei game cromatice limitate la albastru, galben și roșu. [< fr. néo-plasticisme]. Vezi definitia »

ORGIÁSM s.n. (ant.) celebrare prin orgii a misterelor (în cultul lui Dionysos). (< fr. orgiasme) Vezi definitia »

MONÍSM s. n. Concepție filosofică potrivit căreia la baza tuturor fenomenelor lumii s-ar afla un singur principiu, fie material, fie spiritual; p. gener. orice concepție care explică printr-un singur principiu multitudinea fenomenelor dintr-un domeniu determinat. – Din fr. monisme. Vezi definitia »

CINETÍSM s. n. 1. sistem care reduce toate fenomenele fizice la mișcare. 2. direcție în arta modernă cuprinzând o serie de tendințe, curente și grupări preocupate de reprezentarea sau aplicarea mișcării în artele vizuale. (< fr. cinétisme) Vezi definitia »

REIONÍSM s. n. Mișcare în artele plastice din Rusia, la începutul sec. XX care își propunea să sugereze în pictură a patra dimensiune, să dea impresia că opera ar fi atemporală și aspațială. – Din fr. rayonnisme. Vezi definitia »