CEROGRAFÍE s. f. procedeu de pregătire a unei forme de tipar înalt prin gravarea manuală a imaginii într-un strat de ceară pe o placă de metal. ◊ gravură în encaustică. (< fr. cérographie) Vezi definitia »

AUDÍȚIE s.f. Faptul de a audia (2) ; (spec.) audiere de muzică cu un auditoriu restrâns. ◊ A executa (o bucată muzicală) în primă audiție = a cânta (o bucată) pentru prima dată în fața publicului. [Gen. -iei, var. audițiune s.f. / cf. fr. audition, lat. auditio]. Vezi definitia »

DIAZOTIPÍE s. f. 1. procedeu de copiere bazat pe sensibilitatea la lumină a substanțelor chimice aromate care conțin grupa diazo în moleculă. 2. reproducere prin acest procedeu. (< germ. Diazotypie) Vezi definitia »

PLEUREZÍE, pleurezii, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a pleurei pulmonare, însoțită adesea de o abundentă secreție de lichid seros, purulent sau hemoragic. ◊ Pleurezie purulentă = piotorax. [Pr.: ple-u-] – Din fr. pleurésie. Vezi definitia »

CIRCUMCÍZIE, circumcizii, s. f. Tăiere rituală a prepuțului de jur împrejur, practicată de unele popoare orientale. [Var.: circumciziúne s. f.] – Din lat. circumcisio. Vezi definitia »