ciriclíc s.m. sg. (reg.) mâncare făcută din mămăligă dumicată în apă; terci. Vezi definitia »

vrédnic (-că), adj. – 1. Demn, merituos. – 2. Capabil. – 3. Activ, muncitor, talentat. – Var. vrenic. Megl. vreadnic. Sl. vrĕdinŭ (Miklosich, Fremdw., 136; Cihac, II, 466; Tiktin), cf. bg. vrĕden, cr. vrednik. Vernic, adj. „demn”, pe care Graur, BL, XIV, îl explică prin sl. vĕrĭnikŭ „credincios”, nu este altceva decît var. lui vrenic. – Der. (în)vrednici, vb. (a face demn, a face merituos; refl., a merita; refl., a se face demn de, a binevoi să); vrednicie, s. f. (merit; capacitate, demnitate; hărnicie); nevrednic, adj. (nedemn; mizerabil); nevrednicie, s. f. (ticăloșie). Vezi definitia »

SIBILÍNIC, -Ă, sibilinici, -ce, adj. (Rar) Sibilic. – Sibilin + suf. -ic. Vezi definitia »

MELOPÉIC, -Ă adj. (Liv.) De melopee (2); melodios; monoton. [Pron. -pe-ic. / et. incertă]. Vezi definitia »

FAÚSTIC, -Ă adj. (Liv.) În genul lui Faust, propriu lui Faust. [Pron. fa-us-. / < Faust – personaj din drama cu același nume de Goethe]. Vezi definitia »