oșíștie, oșíștii, s.f. (reg.) 1. om de nimic, secătură; lacom; (la pl.) copii mulți și gălăgioși. 2. om schilod, diform. Vezi definitia »

DISESTEZÍE s.f. Alterare a sensibilității. [Gen. -iei. / < fr. dysesthésie, cf. gr. dys – dificil, aisthesis – sensibilitate]. Vezi definitia »

PENURÍE s. f. (Livr.) Lipsă a unor lucruri necesare; spec. lipsă a mijloacelor de trai; sărăcie, mizerie. – Din fr. pénurie. Vezi definitia »

CLOVNERÍE s. f. număr de clovn; bufonerie. (< fr. clownerie) Vezi definitia »

SOLÚȚIE s. f. 1. amestec omogen din doi sau mai mulți componenți. 2. (mat.) rezolvare a unei probleme, a unei ecuații sau a unui sistem de ecuații. ◊ rezolvare a unei situații, a unei dificultăți. 3. ~ de continuitate = întrerupere în desfășurarea normală a unui fenomen ori proces; (med.) separație a țesuturilor care în mod normal sunt în continuare; tăietură, incizie. (< fr. solution, lat. solutio) Vezi definitia »