OCLUZIÚNE, ocluziuni, s. f. 1. Închidere, astupare a unui orificiu, a unei conducte etc. în scopul opririi unui fluid care trece prin conducta respectivă. 2. Bulă de gaz rămasă în interiorul unei piese metalice după turnarea acesteia. 3. (Med.; în sintagma) Ocluzie intestinală = boală care constă în oprirea sau întreruperea circulației materiilor fecale într-un punct oarecare al intestinului; obstrucție intestinală, încurcătură de mațe. 4. (Fon.) Mișcare articulatorie care constă din închiderea canalului fonator (prin apropierea buzelor, a limbii de palat etc.) și care are ca rezultat întreruperea scurgerii curentului de aer. [Pr.: -zi-u-. – Var.: oclúzie s. f.] – Din fr. occlusion. Vezi definitia »

PREDICȚIÚNE s. f. v. predicție. Vezi definitia »

INCORPORAȚIÚNE s.f. v. încorporație. Vezi definitia »

CELINE [selín] (pseud. lui Henri-Louis Ferdinand Destouches [detuș]) (1894-1961), prozator francez. Romane insolite, cu pronunțat caracter anticonfirmist („Călătorie la capătul nopții”, „Moarte pe credit”) și, ulterior, inspirate de evenimentele războiului („De la un castel la altul”). Vezi definitia »

locutiune subst.„aducere aminte” Vezi definitia »