FLAMBOAIÁNT, -Ă adj. strălucitor, scânteietor. ♦ stil ~ = formă particulară a stilului gotic caracterizat printr-o boltă de ogive, arcele pierzându-se direct în stâlp, fără a se sprijini pe un capitel. (< fr. flamboyant) Vezi definitia »

locotenent, locotenenți s. m. chiștoc de țigară de dimensiuni medii. Vezi definitia »

EBULMÉNT s. n. 1. surpare, prăbușire, năruire a unui teren, a unui material. 2. materialul astfel rezultat. (< fr. éboulement) Vezi definitia »

SUPRACURÉNT s.m. Curent a cărui intensitate depășește intensitatea nominală a curentului circuitului prin care trece. [< supra- + curent]. Vezi definitia »

ACCEPTÁNT, -Ă adj., s. m. f. (parte) care acceptă oferta de a încheia un contract. (< fr. acceptant) Vezi definitia »