ELECTROSTRICȚIÚNE s.f. (Fiz.) Variație a dimensiunilor unui material dielectric sub influența câmpului electric. [< fr. électrostriction]. Vezi definitia »

ÎMPUȚICIÚNE, împuțiciuni, s. f. 1. (Rar) Miros greu; putoare. 2. (Concr.) Lucru urât mirositor; p. ext. murdărie. – Împuți + suf. -ciune. Vezi definitia »

APARȚÍNE vb. III. intr. A ține de cineva sau ceva; a fi în posesiunea, în proprietatea cuiva. ♦ A ține de, a face parte (dintr-o familie, dintr-o organizație etc.). [P.i. aparțin. / < fr. appartenir, după ține]. Vezi definitia »

Provine din combinatia cuvintelor „disperat” si „exaperant”. Defineste o stare psihorepetitvia o unei persoane disperte. Vezi definitia »

FLEXIÚNE s.f. 1. Încovoiere; mlădiere. 2. Totalitatea schimbărilor pe care le suferă forma unui cuvânt pentru a exprima anumite raporturi gramaticale. [Pron. -xi-u-, var. flexie s.f. / < fr. flexion, lat. flexio]. Vezi definitia »