pișcurá¹, píșcur și pișcuréz, vb. I (reg.) 1. a pișca, a ciupi, a pițiga. 2. a toarce neuniform (cu porțiuni mai groase și mai subțiri). 3. (refl.; despre haine, stofe) a se roade, a se găuri ușor, ici și colo. 4. (refl.; despre grâu) a rămăne nedezvoltat, pipernicit. 5. a căuta să înșele pe alții, a umbla cu șmecherii. 6. (despre băuturi alcoolice) a înțepa, a pișca. Vezi definitia »

ÎNTRAJUTORÁ, întrajutorez, vb. I. Refl. recipr. A se ajuta unul pe altul. – Din întrajutorare (derivat regresiv). Vezi definitia »

RADIOGONIOMETRÁ vb. tr. a determina direcția unui radioemițător prin radiogoniometrie. (< radiogoniometru) Vezi definitia »

caraburá s.f. (înv.) stofă pentru fote. Vezi definitia »

ANAFORÁ, anaforale, s. f. (În Moldova și în Țara Românească, în sec. XVIII – XIX) 1. Raport scris adresat domnitorului (de către un mare dregător). 2. Proclamație a domnitorului. – Din ngr. anafora. Vezi definitia »