PARALIZÁT, -Ă, paralizați, -te, adj. 1. Care este bolnav de paralizie; damblagit. 2. Fig. împiedicat în acțiunile sale, incapabil de a se mișca, de a se manifesta, de a acționa. ♦ Încremenit, înțepenit (de emoție, de spaimă etc.). – V. paraliza. Vezi definitia »

COMISARIÁT, comisariate, s. n. 1. (În vechea organizare administrativă a țării) Secție a poliției orășenești condusă de un comisar (1). ♦ Localul acestei secții. 2. (În sintagma) Comisariat militar = organ de conducere militară locală de pe lângă fiecare unitate administrativă, ale cărei funcții de bază sunt recrutarea și încorporarea celor supuși serviciului militar, precum și evidența situației militare a cetățenilor. ♦ Localul acestui organ. 3. (În U.R.S.S., până în anul 1946; în sintagma) Comisariat al poporului = minister. [Pr.: -ri-at] – Din fr. commissariat, (3) rus. komissariat. Vezi definitia »

TEHNOCRÁT, -Ă s. m. f. 1. adept al tehnocrației. 2. specialist într-un anumit domeniu. (< fr. technocrate) Vezi definitia »

BIUROCRÁT, -Ă s.m. și f. v. birocrat. Vezi definitia »

SFĂRÂMÁT², -Ă, sfărâmați, -te, adj. (Despre lucruri) Făcut fărâme, zdrobit, fărâmițat; fig. destrămat, spulberat. ♦ Fig. (Despre colectivități) Nimicit, zdrobit, învins. [Var.: sfărmát, -ă adj.] – V. sfărâma. Vezi definitia »