Definita cuvantului excepție
EXCÉPȚIE s. f. 1. ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală); o complement circumstanțial de ~ = complement care desemnează obiectul sau faptul ce exprimă o excepție în raport cu subiectul, cu numele predicativ sau cu complementul; propoziție de ~ = propoziție circumstanțială care corespunde complementului circumstanțial de excepție; cu ă = afară de...; fără ~ = fără deosebire; de ~ = excepțional. 2. mijloc de apărare în justiție care tinde să schimbe soluționarea cazului sau să atace forma de judecată. (< fr. exception, lat. exceptio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu excepție
FTIZIOTERAPÍE s.f. Tratamentul tuberculozei. [< fr. phtisiothérapie]. Vezi definitia »
ORHIOTOMÍE s. f. orhidotomie. (< fr. orchiotomie) Vezi definitia »
URETEROPLASTÍE s.f. (Med.) Refacere chirurgicală a ureterului. [Gen. -iei. / < fr. urétéroplastie, cf. gr. oureter – ureter, plassein – a forma]. Vezi definitia »
CONVÉNȚIE s. f. 1. înțelegere, acord, pact între state, instituții etc. *contract. *denumire dată unor tratate internaționale. 2. (lit., arte) acceptare tacită a unor procedee, forme sau idei. 3. (pl.) deprindere stabilită prin tradiție. 4. adunare legislativă a Franței între 1792 și 1794. 5. congres al unui partid, al unei grupări politice, reunit în vederea desemnării candidatului la președinție, stabilirii platformei-program etc. (< fr. convention, lat. conventio) Vezi definitia »
ACEFALOCARDÍE s. f. lipsă congenitală a capului și a inimii. (< engl. acephalocardia) Vezi definitia »