ÎNLOCUITÓR, -OÁRE, înlocuitori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. (Persoană sau produs, material etc.) care înlocuiește sau cu care poate fi înlocuit cineva sau ceva. [Pr.: -cu-i-] – Înlocui + suf. -tor. Vezi definitia »

DICTIOFÓR, -Ă adj. (despre organe vegetale) împânzit în formă de rețea; reticulat. (< lat. dictyophorus) Vezi definitia »

crăișór, crăișóri, s.m. (pop.) 1. (înv.) rege, domnitor, principe; fiu de rege, prinț. 2. (reg.) mire. 3. bărbat chefliu, haimana, berbant, libertin. 4. pasăre denumită și împărățel sau sfredeluș. 5. specie de pește; lostriță. 6. nume de floare; crăiță. 7. soi de struguri. Vezi definitia »

RAFINÓR s.m. Lucrător într-o rafinărie. // s.n. Mașină folosită la măcinarea semifabricatelor fibroase și a pastei de hârtie; rafinator. [< fr. raffineur]. Vezi definitia »

CLOR¹ s. n. element chimic gazos, galben-verzui, cu miros înțepător, sufocant, toxic, decolorant și dezinfectant. (< fr. chlore) Vezi definitia »