AUTOTIPÍE s. f. procedeu fotochimic de executare a unui clișeu într-o singură culoare, nuanțele de umbră și lumină fiind reduse prin descompunerea imaginii în puncte sau în linii. ◊ clișeul obținut. (< fr. autotypie) Vezi definitia »

CACOGEUZÍE s. f. percepere anormală a unui gust neplăcut. (< fr. cacogueusie) Vezi definitia »

DEZINSÉCȚIE s. f. dezinsectizare. (< fr. désinsection) Vezi definitia »

AUTONOMÍE s.f. 1. Drept (al unui stat, al unei regiuni, al unei naționalități conlocuitoare etc.) de a se administra singur în cadrul unui stat condus de o putere centrală; situație a celui care nu depinde de nimeni, care are deplină libertate în acțiunile sale. 2. Distanța maximă pe care o poate parcurge un vehicul cu motor (navă, avion etc.) fără alimentare. ◊ Autonomie financiară = situația unui serviciu cu gestiune financiară independentă de aceea a organului care l-a creat și care îl controlează. Autonomia artei = diferențierea artei și a valorilor ei de celelalte forme ale conștiinței sociale și de valorile corespunzătoare acestora. [Pron. a-u-, pl. -ii, gen. -iei. / < fr. autonomie, it. autonomia, cf. gr. autos – însuși, nomos – lege]. Vezi definitia »

superintendențíe, superintendențíi, s.f. (înv. și reg.) timpul cât este în funcție un superintendent; episcopat. Vezi definitia »