MANTELÉT s. n. adăpost ușor, din lemn, folosit în apărarea sau la atacul locurilor întărite, al fortărețelor. (< fr. mantelet) Vezi definitia »

FINÉT s.n. Țesătură de bumbac pufoasă, din care se fac obiecte de lenjerie. [< fr. finette]. Vezi definitia »

păcurét adj. (înv.) care se ocupă cu exploatarea și cu vânzarea păcurii. Vezi definitia »

anahorét (anahoréți), s. m. – Pustnic. – Var. (înv.) anahorit. Ngr. ἀναχωρίτης, de la ἀναχώρειν „a se îndepărta”. Sec. XVII. Fonetismul a fost introdus în sec. XIX, pe baza fr. anachoréte și a pronunțării erasmice a cuvîntului gr. Vezi definitia »

COSMET- v. cosmeto-. Vezi definitia »