CARMELIT, -Ă (‹ fr.) s. m. și f. 1. Călugăr(iță) catolic(ă) făcînd parte din ordinul religios apărut spre 1180 într-o comunitate de eremiți adunați pe muntele Carmel, în Palestina. S-au stabilit în Europa, în 1235, adoptînd regulile de organizare ale dominicanilor (1431). În 1562, Sf. Ioan al Crucii și Tereza de Avila au reformat ordinul. ♦ carmeliți desculți = c. care au urmat Reforma. Vezi definitia »

IHTIOLÍT s.n. Pește fosil, pietrificat. [< germ. Ichthyolith]. Vezi definitia »

CONDROCÍT s.n. (Biol.) Celulă cartilaginoasă matură. [Cf. gr. chondros – cartilaj, kytos – celulă]. Vezi definitia »

LĂCOMÍT, -Ă, lăcomiți, -te, adj. (Rar) Lacom, hrăpăreț. – V. lăcomi. Vezi definitia »

ARSENÍT s.m. Sare a acidului arsenios. [Pl. -iți. / < fr. arsénite]. Vezi definitia »