Definita cuvantului blești
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. blensti, scr. bleštiti.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu blești
HORTI- elem. „grădină”. (< fr. horti-, cf. lat. hortus) Vezi definitia »
BĂILE OLĂNEȘTI, oraș în jud. Vîlcea, pe rîul Olănești, afl. al Oltului; 4.820 loc. (1991). Conf., mat. de constr. Stațiune balneoclimaterică cu ape minerale clorosodice, iodurate, sulfuroase, feruginoase, alcaline, magneziene, renumite în tratarea bolilor de ficat, stomac și rinichi. Climat sedativ de adăpost. Case populare de tip vîlcean, case de tîrgoveți din sec. 17-19, biserica Sf. Nicolae (1718). În apropiere, schitul Iezeru (sec. 16, refaceri din sec. 18). Atestat documentar în 1527; declarat oraș în 1950. Vezi definitia »
BORDEȘTI, com. în jud. Vrancea; 2.026 loc. (1991). Ruinele bisericii fostei mănăstiri B. (sec. 17). Vezi definitia »
obrintí (obrintésc, obrintít), vb. refl. -A se înflama un abces sau o rană. – Var. obrînti și der. Sl. obętriti sę „a arde”, cu var. obujętriti. Der. din sl. obruditi sę „a (se) înroși” (Cihac, II, 222) sau din bg. obrinato (Conev 93) nu este posibilă. – Der. obrinteală, s. f. (inflamație, flegmazie); obrintitor, adj. (înv., care dă înflamație). Vezi definitia »
BRUSTURI-DRĂGĂNEȘTI, com. în jud. Neamț; 5.527 loc. (1991). Vezi definitia »