AUREÓLĂ s.f. 1. Cerc luminos cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, în special ale sfinților; nimb. 2. Halo în jurul unui astru, pe o fotografie. ♦ Zonă luminoasă care înconjură flacăra propriu-zisă. 3. (Fig.) Glorie, strălucire, faimă, splendoare. [Pron. a-u-re-o-. / < fr. auréole, it. aureola < lat. aureolus – de aur]. Vezi definitia »

GIOÁRSĂ, gioarse, s. f. (Fam.) Haină uzată; p. gener. obiect uzat. – Cf. cioarsă. Vezi definitia »

DIALÍZĂ s.f. Trecere a unei substanțe dizolvate printr-o membrană care desparte soluția de dizolvantul pur. [< fr. dialyse, cf. gr. dialysis < dia – prin, lysis – separație]. Vezi definitia »

știolfăiálă, știolfăiéli, s.f. (reg.) 1. plescăire prin apă sau prin noroi; apărie, noroi. 2. molfăială. Vezi definitia »

ATTICĂ, fază ~, fază tectogenetică desfășurată în timpul Miocenului superior din bazinul Paratethys, care a avut drept efect paleogeografic major separarea ariei centrale a acestuia de cea estică. Vezi definitia »