INFANTILÍSM s.n. Rămânere în urmă a dezvoltării, manifestată prin păstrarea la vârsta adultă a unor caracteristici morfologice și funcționale specifice copilăriei. [< fr. infantilisme, cf. lat. infans – copil]. Vezi definitia »

NATURALÍSM s.n. 1. Tendință în literatură și artă de a reconstitui realitatea cât mai fidel, chiar în aspectele ei neesențiale (uneori accentuând laturile urâte, vulgare). 2. Curent literar apărut în Franța în a doua jumătate a sec. XIX sub influența scientismului și pozitivismului, care susținea ideea determinismului social și (mai ales) biologic în explicarea caracterelor umane. 3. Stil ornamental caracterizat prin motive inspirate din natură (animale, plante, figuri umane). 4. Doctrină potrivit căreia nu există supranatural, natura existând prin ea însăși, printr-un principiu imanent ei. 5. Doctrină după care viața morală trebuie să se conformeze legilor naturii. [Cf. fr. naturalisme]. Vezi definitia »

COMUNÍSM s.n. 1. Orânduire social-economică bazată pe proprietatea comună asupra mijloacelor de producție, având, potrivit concepției marxiste, două faze: una inferioară, socialismul, și a doua, superioară, comunismul propriu-zis. 2. Ideologia, teoria înfăptuirii orânduirii comuniste. 3. Mișcare politică-revoluționară care luptă pentru realizarea societății comuniste. [< fr. communisme]. Vezi definitia »

FLEBOSPÁSM s. n. contracție spasmodică a pereților unei vene. (< fr. phlébospasme) Vezi definitia »

PSEUDOHERMAFRODITÍSM s.n. Anomalie în care caracterele sexuale aparente sunt în contrazicere cu sexul respectiv. [< fr. pseudo-hermaphroditisme]. Vezi definitia »