PROROGATÍV, -Ă, prorogativi, -e, adj. (Jur.) Cu caracter de amânare, de prelungire. – Din fr. prorogatif. Vezi definitia »

REZOLUTÍV,-Ă, rezolutivi, -e, adj. (Despre medicamente) Care are proprietatea de a micșora o inflamație, care readuce la starea normală o regiune inflamată a corpului. – Din fr. résolutif. Vezi definitia »

SPECULATÍV, -Ă, speculativ, -e, adj. Care aparține speculației (1), care se ocupă numai de teorie fără legătură cu practica și cu experiența. – Din fr. spéculatif. Vezi definitia »

DENOMINATÍV, -Ă adj. Care denumește. // s.n. Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. ◊ Verb denominativ = verb derivat de la un nume. [< fr. dénominatif, cf. lat. denominativus]. Vezi definitia »

DELOCUTÍV, -Ă adj. (despre prefixe) de origine prepozițională, care formează cuvinte de la locuțiuni. (< de²- + locuț/une/ + /t/iv) Vezi definitia »