Definita cuvantului expediționar
EXPEDIȚIONÁR, -Ă I. adj. referitor la expediție. ♦ corp ~ = grupare de forțe armate însărcinată cu acțiuni militare pe teritoriul unor țări îndepărtate. II. s. m. membru al unei expediții. (< fr. expéditionnaire)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu expediționar
pixidár, pixidári, s.m. (înv.) ostaș pedestru purtător de suliță. Vezi definitia »
SUPRATIPÁR, supratipare, s. n. Desen sau text tipărit pe o marcă poștală ulterior emisiunii sale, în scopul de a-i schimba valoarea inițial tipărită sau de a marca un eveniment. – Supra- + tipar. Vezi definitia »
CONTRAREVOLUȚIONÁR, -Ă adj., s. m. f. (adept) al contrarevoluției. (< fr. contre-révolutionnaire, rus. kontrerevoliuționer) Vezi definitia »
CRÓSSBAR s. n. Sistem de comutare prin bare comandate de relee, utilizat în telefonia automată. – Cuv. engl. Vezi definitia »
solomonár (-ri), s. m. – Vrăjitor, vraci. – Var. șolomonar. De la Solomon, datorat mai ales tradiției reprezentate de cartea populară Salomón și Marculfo (Șeineanu, Semasiol., 177; Tiktin), cf. ngr. σολομωνιϰή „carte de descîntece”. – Der. solomoni, vb. (a descînta, a vrăji, a face vrăji); solomon(ăr)ie, s. f. (magie). Legătura cu pol. szałamanić „a orbi” (Cihac, II, 354) pare îndoielnică. Vezi definitia »