cor s.n. (reg.) 1. dans în formă de cerc sau de roată. 2. ceață, cerc adunare, horă. 3. fân adunat în pătrate în mijlocul cărora se vor face căpițele; horitură. Vezi definitia »

TOTALIZATÓR, -OÁRE I. adj. care totalizează; totalizant. II. s. n. 1. aparat care servește să totalizeze mecanic mai multe numere. 2. element principal al mașinii de calculat prin care se asigură înregistrarea, însumarea sau scăderea cifrelor introduse. (< fr. totalisateur) Vezi definitia »

DISPERGATÓR s.n. Dispersant. [< rus. dispergator]. Vezi definitia »

ANTEROPOSTERIÓR, -OÁRĂ, anteroposteriori, -oare, adj. Care are direcția din față către spate. [Pr.: -ri-or] – Din fr. antéropostérieur. Vezi definitia »

muncitor care lucreaza la o masina de gaurit. Vezi definitia »