lăscáie (lăscắi), s. f. – Para, aspru, monedă divizionară de cupru, valoare, înv., paritate. – Var. lescaie, lețcaie. Rut. ljackyj „polonez”, pol. lakci „polonez” (Tiktin; DAR). Se folosește puțin la pl., principalul său înțeles fiind acela de termen de comparație, pentru a indica un obiect fără valoare ca sp. pito, pizca. – Lăscăiață, s. f. (Olt., Banat, oală cu două toarte) pare să se explice prin ideea de „oală fără valoare, hîrb” (Candrea). Vezi definitia »

AFONÍE s.f. 1. Pierdere patologică a glasului. 2. (Fig.) Răgușeală. [< fr. aphonie, cf. gr. aphonia]. Vezi definitia »

TEHNOLOGÍE, tehnologii, s. f. 1. Știință a metodelor și a mijloacelor de prelucrare a materialelor. 2. Ansamblul proceselor, metodelor, operațiilor etc. utilizate în scopul obținerii unui anumit produs. – Din fr. technologie. Vezi definitia »

ANTROPOSOMATOLOGÍE s.f. Disciplină care are ca obiect structura și funcțiunile organice ale corpului uman. [< fr. anthroposomatologie]. Vezi definitia »

FOTOCROMOGRAFÍE s. f. 1. Procedeu de fotografiere în culori sau de reproducere fotografică a tablourilor în culori. 2. Fotografie obținută prin acest procedeu. – Din fr. photochromographie. Vezi definitia »