Definita cuvantului exterior
EXTERIÓR, -OÁRĂ I. adj. din afară; extern. ♦ (mat.) unghi ~ = fiecare dintre unghiurile formate de o latură a unui poligon cu prelungirea altei laturi; comerț ~ = relațiile comerciale ale unui stat cu statele străine. II. s. n. 1. partea din afară a unui lucru; fațadă. 2. înfățișare, ținută. (< fr. extérieur, lat. exterior)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu exterior
AFIȘÓR, -OÁRE, afișori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu lipirea afișelor. 2. S. n. (Electron.) Dispozitiv pe a cărui suprafață apar caractere alfanumerice comandate electric; afișaj optic. – Din fr. afficheur. Vezi definitia »
CURTENITÓR, -OÁRE, curtenitori, -oare, adj. Politicos, amabil (față de femei). – Curteni + suf. -tor. Vezi definitia »
INSECTIVÓR, -Ă, insectivori, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Animal) care se hrănește cu insecte. 2. S. n. (La pl.) Ordin de mamifere, de talie în general mică, cu dinți ascuțiți, a căror hrană principală o constituie insectele; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din fr. insectivore. Vezi definitia »
ADUCTÓR adj., s. m. (mușchi) care produce aducție (1). (< fr. adducteur, lat. adductor) Vezi definitia »
CÂRPĂCITÓR, -OÁRE, cârpăcitori, -oare, adj. (Rar) Care cârpăcește. – Cârpaci + suf. -tor. Vezi definitia »