AGRÁR, -Ă, agrari, -e, adj. Care se referă la proprietatea funciară și la problemele legate de această proprietate, care se sprijină în special pe agricultură; agrarian, agricol (3). Țară agrară. – Din fr. agraire, lat. agrarius. Vezi definitia »

STRĂCHINÁR, străchinari, s. m. Meseriaș care face străchini. – Strachină + suf. -ar. Vezi definitia »

LINGURÁR, (I) lingurari, s. m., (II) lingurare, s. n. I. S. m. Meșter care lucrează (sau vinde) linguri de lemn. 2. Țigan (care face linguri). II. S. n. Poliță specială pe care se țin (la țară) lingurile și alte accesorii de masă sau de bucătărie. – Lingură + suf. -ar. Vezi definitia »

UNIVERSITÁR, -Ă, universitari, -e, adj. Care aparține universității, privitor la universitate. ◊ Oraș (sau centru) universitar = oraș în care se află o universitate. ♦ (Substantivat) Persoană care face parte din corpul didactic al unei universități. – Din fr. universitaire. Vezi definitia »

VEZICULÁR, -Ă adj. în formă de veziculă. ◊ care prezintă vezicule; veziculos. (< fr. vésiculaire) Vezi definitia »