REFLÉCT, reflecte, s. n. (înv.) Reflex. – Din fr. reflet (după reflecta). Vezi definitia »

Obiect cu care se fute Vezi definitia »

abstráct, -ă I. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real. ◊ în ~ = pe bază de deducții logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înțeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducția abstractă și încifrarea imaginii; abstracționism. II. s. n. 1. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract. ◊ ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acțiunea acestuia. 2. categorie filozofică desemnând cunoașterea proprietăților esențiale și generale. (< germ. abstrakt, lat. abstractus) Vezi definitia »

insuréct, -ă, adj. (înv.) care s-a răsculat; revoltat, rebel, răzvrătit. Vezi definitia »

EXTRÁCT s.n. 1. Preparat, substanță chimică extrasă din plante, din organisme, din organe etc. 2. Parte dintr-un înscris; extras (2) [în DN]. [< lat. extractum, cf. germ. Extrakt]. Vezi definitia »