Definita cuvantului extraordinar
EXTRAORDINÁR, -Ă adj. 1. (și adv.) ieșit din comun, neobișnuit, excepțional. 2. (despre legi, adunări etc.) care nu este, nu se ține potrivit regulilor obișnuite. 3. (despre oameni) cu mari calități; eminent, excepțional. ◊ (despre lucruri) foarte bun, excelent. (< fr. extraordinaire, lat. extraordinarius)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu extraordinar
INTRAMOLECULÁR, -Ă adj. în, din interiorul moleculelor. (< fr. intramoléculaire) Vezi definitia »
PROLETÁR, -Ă I. adj. referitor la proletariat, care aparține proletariatului. II. s. m. f. 1. cetățean sărac, liber, din Roma antică. 2. muncitor salariat din societatea capitalistă, lipsit de mijloace de producție. (< fr. prolétaire) Vezi definitia »
șmenar, șmenari s. m. traficant de valută care tranzacționează pe piața neagră; escroc care practică șmenul. Vezi definitia »
IPOTECÁR, -Ă adj. 1. Care are drept de ipotecă. 2. Privitor la o ipotecă. [Cf. fr. hypothécaire]. Vezi definitia »
DISCREȚIONÁR, -Ă adj. 1. arbitrar. 2. care are prin lege libertate de acțiune. ♦ puteri ĕ = puteri date unei autorități de a lua măsurile pe care le socotește necesare în anumite împrejurări și în afara legii. (< fr. discrétionnaire) Vezi definitia »