Definita cuvantului extrapolație
EXTRAPOLÁȚIE s. f. extrapolare. (< fr. extrapolation)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu extrapolație
SÉRIE s. f. 1. înșiruire de termeni care se succedă potrivit unei anumite legi; succesiune de ființe, lucruri, fapte de același fel sau asemănătoare; șir, mulțime. ◊ grup, categorie într-o clasificare; repetare a aceluiași tip, a aceleiași acțiuni etc. ♦ în ~ = (produs, fabricat) în număr mare, după același tip. ◊ (sport) grupă de concurenți care dispută o probă de calificare. 2. grup de compuși organici care se caracterizează prin aceea că fiecare are în molecula sa câte un atom de carbon și doi atomi de hidrogen mai mult decât compusul precedent al grupului. 3. (mat.) expresie dintr-o infinitate de termeni deduși unul din altul după anumite reguli și legați prin semnele plus sau minus. ♦ ~ statistică = șir paralel a două caracteristici corelate după un anumit criteriu. 4. (geol.) succesiune de terenuri care corespunde în timp unei epoci. 5. ansamblul mărcilor poștale care formează o anumită emisiune. ◊ parte dintr-o colecție sau publicație periodică, având uneori un titlu aparte, în afară de cel general. 6. număr de ordine pe mărfurile fabricate într-un număr mare de exemplare de același tip; număr de fabricație. 7. (fon.) grup de sunete sau foneme printr-o trăsătură comună. 8. (muz.) succesiune prestabilită de 12 sunete ale gamei cromatice, în care fiecare sunet are valoare egală. 9. (inform.) tratare a operațiilor bit după bit. (< fr. série, lat. series) Vezi definitia »
AUTOTOMÍE s. f. 1. autoamputare a unei părți a corpului la care recurg unele animale (șopârla, crabii). 2. capacitate pe care o au unele organisme vegetale de a-și reface unele părți desprinse spontan. (< fr. autotomie) Vezi definitia »
ORIPILÁȚIE s.f. (Med.) Șoc, reacție nervoasă cauzată de frică, de repulsie, care face să se zbârlească părul. [Gen. -iei, var. horipilație, oripilațiune s.f. / cf. fr. horripilation]. Vezi definitia »
PLANÁȚIE s. f. proces de netezire a regiunilor înalte și accidentate ale scoarței terestre datorită factorilor modificatori externi. (< fr., engl. planation) Vezi definitia »
DEDENTÍȚIE, dedentiții, s. f. (Med.) Pierdere a dinților (la bătrânețe). – Din fr. dédentition. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z