CONDIMÉNT, condimente, s. n. Nume dat unor substanțe (picante) de origine minerală, vegetală, animală sau de sinteză care, adăugate unor produse alimentare, le conferă un gust sau o aromă specifică, plăcută; ingredient, mirodenie, băcănie. – Din fr. condiment, lat. condimentum. Vezi definitia »

REPUGNÁNT, -Ă, repugnanți, -te, adj. (Livr.) Care inspiră repulsie, care provoacă silă; respingător. – Din fr. répugnant. Vezi definitia »

cuvant folosit de vechiul stat dac si inseamna lup Vezi definitia »

purgamént, purgaménte, s.n. (înv.) 1. curățare, eliminare. 2. purgativ. Vezi definitia »

COMUNICÁNT¹, comunicante, adj. n. (Fiz.; în sintagma) Vase comunicante = sistem de tuburi sau de vase care comunică între ele, astfel încât un lichid turnat într-unul dintre tuburi trece și în celelalte, ridicându-se în toate la același nivel. – Din fr. communicant. Vezi definitia »