RĂBDÁ, rabd, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A suporta (fără împotrivire și cu resemnare) greutăți, neplăceri fizice sau morale; a îndura. ♦ (Despre lucruri) A fi durabil, rezistent, a nu se strica ușor. 2. Tranz. și intranz. A accepta, a îngădui, a permite, a tolera. ◊ Expr. (Tranz.) A (nu)-l răbda (pe cineva) inima (să...) = a (nu) se putea stăpâni (să nu...), a (nu) se îndura să... Cum îl rabdă locul (sau pământul)? se spune despre un om rău, care săvârșește fapte reprobabile. A (nu)-l mai răbda (pe cineva) puterile să... = a (nu) mai putea să... 3. Intranz. A-și înfrâna neliniștea, enervarea, a avea răbdare, a-și păstra calmul. – Et. nec. Vezi definitia »

DISUADÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A abate pe cineva de la o hotărâre. [Pron. -su-a-. / < fr. dissuader]. Vezi definitia »

TELEGHIDÁ vb. tr. a dirija de la distanță un avion, un proiectil etc. (< fr. téléguider) Vezi definitia »

AMBARDÁ vb. intr. a face ambardee. (< fr. embarder) Vezi definitia »

grămujdá, grămujdéz, vb. I (reg.) a mormăi, a crâcni, a protesta lent. Vezi definitia »