Definita cuvantului extrospectiv
EXTROSPECTÍV, -Ă adj. referitor la extrospecție, bazat pe extrospecție. (< engl. extrospective)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu extrospectiv
ADJECTÍV s.n. (Gram.) Clasă morfologică flexibilă care determină un substantiv și denumește o însușire sau însoțește un substantiv. [< lat. adiectivum, cf. fr. adjectif]. Vezi definitia »
IMPRESÍV, -Ă adj. capabil să producă impresii; impresionant. (< fr. impressif) Vezi definitia »
DENOTATÍV, -Ă, denotativi, -e, adj. (Despre sensul cuvintelor) Corespunzător denotației; precis; comun, obișnuit. ♦ (Despre stil) Neutru, obiectiv, lipsit de conotații. – Din fr. dénotatif. Vezi definitia »
ADITÍV, -Ă I. adj. 1. (mat.) referitor la operația de adunare. 2. (fiz.; despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric. II. s. n. substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți. (< fr. additif, lat. additivus) Vezi definitia »
IMPERATÍV, -Ă, imperativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care ordonă; poruncitor. ◊ Mod imperativ (și substantivat, n.) = mod verbal personal prin care se exprimă un ordin, o interdicție, un sfat, un îndemn, o rugăminte etc. a subiectului. Propoziție imperativă = propoziție care exprimă un ordin, un îndemn, o rugăminte etc. 2. S. n. Necesitate categorică și necondiționată; obligație. ◊ Imperativ categoric = principiu (enunțat de Kant) după care obligația morală are un caracter absolut, necondiționat, spre deosebire de cerințele condiționate ale vieții cotidiene. – Din fr. impératif, lat. imperativus. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z