HIPOXIDÓZĂ s. f. (med.) ansamblu de tulburări tisulare produse prin lipsa de oxigen. (< engl. hypoxidosis) Vezi definitia »

PRECIRÓZĂ, preciroze, s. f. (Med.) Stare morbidă a ficatului, exprimând clinic, funcțional și morfologic trecerea de la hepatita cronică la ciroza hepatică. – Din fr. précirrhose. Vezi definitia »

drópică s. f. – Hidropizie. – Var. mr. idropică. Ngr. ὐδρώπιϰας sau ὐδρωπιϰιά (Tiktin; Candrea), cf. alb. dropiki, sb. tropika. – Der. dropios, adj. (care suferă de hidropizie). Vezi definitia »

MAGNETOREZISTÉNȚĂ s. f. element semiconductor a cărui rezistență crește o dată cu câmpul magnetic în care este plasat. (< fr. magnétorésistance) Vezi definitia »

HÉCELĂ, hecele, s. f. (Reg.) Darac. – Din magh. ecselö. Vezi definitia »